o poezie mai veche...de cand lucram la licenta...pe care nu am reusit sa o dau...
fiinta neinteleasa
e patru jumatate
dormi creatura de noapte!
minte odihnita
intr-o fiinta adormita
esti un chin si o povara
intr-un trup fara de vlaga
o fiinta normala
ce a devenit brusc anormala
un program fara de lege
ce nimeni nu il intelege
ce destin ai tu, fiinta plapanda
cu o minte nocturna si bolunda
vreau doar intelegere si somn
dar de ce nu pot s-adorm?
parca Cineva nu ma lasa
...nu e vremea sa iei plasa
somnului, odihnei sau cui nu te lasa!
Ascult de aceasta minte bolnava
si e chiar o povara
dar poate am un scop maret
si un destin mai razlet
decat oamenii de rand
care se zbat si se vand
se lasa prada banilor si lucrurilor de rutina
si daca stai sa te gandesti, oricum ajungi o ruina
asa ca mai bine sa fiu numita o cretina
ce sta toata ziua in vitrina
ce se trezeste la amiaz
si se coboara din etaj
cu mofturi, pretentii, si-n sevraj
dupa o noapte nedormita
vrea doar o masa linistita
fara predica, injurii si alte texte
invatate pe de rost, stiute...
Stiu si eu ca nu e bine
ca-ti strici sanatatea, tineretea, dar nu tine
Punct si de la capat; imi convine!!!
fac ceea ce pot sa ma simt bine
si simt ca fac ceea ce trebuie, dar pentru mine.
Imi pare rau, dar e singura cale
sa-mpac o minte si un trup de jale
mintea mea e nocturna
iar ziua e cu juma' de turma
isi pastreaza niste soapte
pentru monstrul sclipitor de noapte
care si-a gasit refugiul dupa multe lupte
in acest scris care e ca o punte...
...e singura modalitate...
de-a fi normala
si de-a face dreptate
de-a fi demna de cuvantul fiinta umana
pacat ca lumea nu-ntelege
prin ceea ce trec...pentru ca nu e lege
nu e ceva obisnuit
si poate totusi m-am grabit
dar nu stiu cat o sa mai sclipeasca mintea
mi-e frica sa nu-si piarda tinta
pentru ca in final va ramane doar fiinta
preocupata de orice altceva decat dorinta
de a-si implini vointa
fiindu-i frica de provocare
lasate toate in uitare
se vor stinge, vor fi ca o visare
izgonite dimineata de lucruri reale
si poate prea banale
dar totusi mai importante decar cele ireale
ce se vor duce la vale.
Pacat de sclipire si de tinerete
daca nu sunt exploatate cu naturalete
pacat de truda si de bani
daca sunt risipiti in van
pacat de vis care e lasat in abis.
urmeaza-ti visul!
chiar daca e imposibil si neverosimil
nu mai fi implantat in realitate
fara cuget, cruda si poate moarta
fara acel ceva, fara acea soarta
ce te duce mai departe si te ghideaza printr-o soapta
doar asa esti vrednic de-a fi om
omul acela bun si poate fara somn
dar vesnic tanar, vesel si bonom
ce se bucura de orice lucru
oricat de neinsemnat ar fi si de neutru.
