pentru ca m-am intors...
si is fresh...o poezie chiar de ieri, scrisa pe o terasa...:)
...fara titlu...
Sunt o fiinta
cu o tendinta
de-a face ceva perfect
fara vreun defect
si fara referinta...
...e o singura dorinta;
dar, cumva, pe drum,
am pierdut vointa
de-a merge mai departe
pentru ca e foarte
greu si solicitant
si am nevoie de-un calmant
Cine spune ca-i prea mult?
ca te-ntinzi de n-ai pamant
cine-ti spune sa ai grija
cine-ti spune nu sari
ca ai putea pieri
Ei bine, ei pun piedici
si n-ai dreptul la replici
e o lume fara eroi
o lupta fara pitroi, plina de noroi
fara dreptul la nevoi
o lume cruda si ciudata
cu nevoi de ciocolata
de menta, alba sau picanta
e de-a dreptul o lume jenanta;
Dar oarecum cercul e restrans
si stai ca prostul si te uiti
ce dracu se petrece
si uite-asa vremea trece
fara sa-ti dai seama ce se petrece...
Eu prefer sa privesc cerul,
norii, soarele,si serul...
dar am gasit si rezolvarea
e foarte simplu: e iubirea.
Ea te face sa te-nalti
sa prinzi aripi sa nu cazi
Am trecut si eu pe-acolo...
am picat, m-am ridicat,
am facut un dus si am plecat
traind viata cum se cuvine
fara atatea reguli sublime
fara impiedimente
doar cu condimente
numa' bune de trait
si lucruri noi de faurit
impuse de tine
si de nimicul din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu